Constantin-Grigore Dumitrescu, cunoscut ca Ticu Dumitrescu, (n. 27 mai 1928, Ciumaţi, Prahova, România – d. 5 decembrie 2008) a fost un om politic român, fost deţinut politic, fost senator de orientare creştin-democrată (Partidul National Taranesc – Crestin Democrat), preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, iniţiatorul Legii Lustraţiei care nu a fost niciodata aprobata de catre Parlament,dar a fost foarte contestata de cei vizaţi. A fost membru al Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), institutie fondata in baza Legii deconspirarii fostei Securitati ca politie politica( lege cunoscuta si sub denumirea Legea Ticu Dumitrescu). Din 1990 a fost membru al CPUN, senator în două legislaturi (1992-2000), preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Foştilor Deţinuţi Politici din România – A.F.D.P.R. –, din 1990 şi Preşedinte al Uniunii Internaţionale a Foştilor Deţinuţi Politici (1991-1999). S-a afirmat în activitatea PNŢCD fiind prieten apropiat al lui Corneliu Coposu. După 2003 s-a retras din activitatea politică, nefiind de acord cu compromisurile şi linia spre care se îndrepta P.N.Ţ.C.D.
A fost eliminat din Facultatea de Drept înainte de a fi arestat de Securitate şi condamnat ca deţinut politic la ani grei de închisoare. După eliberare, la cererea sa de a continua studiile universitare, Ministerul Învăţământului, într-o comunicare oficială, îi respinge solicitarea, motivând că „se menţine eliminarea din toate universităţile din ţară pentru activitate antidemocrată”. A urmat destinul familiei sale în lupta împotriva comunismului, fiind arestat în repetate rânduri de Siguranţa şi Jandarmeria comunistă pe când era elev al „Liceului Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, colaborator apropiat al profesorului Virgil Şerbănecu, liderul Partidului Naţional Ţărănesc pe judeţul Prahova, sau student (1945-1948). După eliminarea din facultate, urmărit de Securitate, devine fugar, pentru ca în 1949 să fie arestat şi apoi condamnat ca deţinut politic, la 2,5 ani puşcărie corecţională. Eliberat în 1953 cu domiciliu obligatoriu, este rearestat în 1958 şi condamnat la 23 de ani de muncă silnică pentru crima de uneltire. În 1962 i se comută pedeapsa la 6 ani închisoare corecţională. A supravieţuit detenţiei din închisorile şi lagărele de exterminare comuniste, fiind eliberat în 1964, odată cu graţierea tuturor deţinuţilor politici din România. În anul 1982 primeşte din partea CC al PCR, având semnătura lui Nicolae Ceauşescu, Ordinul Muncii Clasa a III-a, pentru contribuţia adusă la propăşirea muncii “socialiste”. În închisorile comuniste s-a comportat exemplar ca deţinut, nu a ieşit din cuvântul paznicilor şi ofiţerilor de lagăr şi nu a făcut nici o zi de carceră aşa cum făceau foarte mulţi dintre deţinuţii anticomunişti înverşunaţi. După revoluţia din Decembrie 1989 şi-a primit dosarul de fost deţinut politic de la fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu. A refuzat să-şi publice dosarul de fost deţinut politic invocând diverse motive. La 22 decembrie 1989 a pătruns cu ceilalţi oameni de curaj în sediul Comitetului Central, participând la evenimentele respective[necesită citare]. De atunci s-a implicat în lupta pentru edificarea democraţiei în România, iar ca parlamentar a iniţiat o serie de legi dintre care amintim Legea deconspirării Securităţii, Legea lustraţiei, Legea anulării condamnărilor politice din perioada comunista.(Sursa : Wikipedia)
Îndosariat la:Profiluri, Ticu Dumitrescu , Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, CNSAS, Corneliu Coposu, Legea Lustratiei, Nicolae Ceausescu, PNŢCD, Virgil Magureanu
