Alegerile prezidentiale au o doza de imprevizibilitate, iar anul acesta special, cu atit mai mult.
Ultimele trei mandate prezidentiale au fost obtinute in urma unor schimbari greu de anticipat la acea vreme: 1996 – victoria lui Emil Constantinescu, 2000 – retragerea precipitata a acestuia si finala de cosmar Vadim Tudor – Ion Iliescu, 2004 – victoria la limita a lui Traian Basescu, cind nimeni nu-i acorda vreo sansa. Asadar, alegerile prezidentiale au o doza de imprevizibilitate, electoratul roman fiind realmente surprinzator. Iar anul acesta este mai mult decit orice a fost pina acum, pentru ca e o necunoscuta cum va arata Romania peste sase luni sau peste noua luni. Efectele crizei, din ce in ce mai violente, se pot sparge in capul oricui, tapul ispasitor poate fi oricine. Ramine un mare grad de imprevizibilitate pentru orice competitie politica, care poate rasturna dramatic orice pronostic si zadarnici orice strategie desteapta. Evaluari care acum ni se par batute in cuie pot fi rapid aruncate al cos. Sutele de mii de someri aparuti peste noapte, datornicii la banci, preturile mari si scaderea generala a nivelului de trai insumeaza un val de nemultumire care se poate indrepta intr-o directie necunoscuta. Societatea astepta sa fie mai bine dupa ce intram in UE si, deocamdata, lucrurile evolueaza intr-o directie contrara.
Intr-un asemenea context a inceput deja campania prezidentiala. Mircea Geoana este invitat sa candideze de unii baroni locali; Adrian Nastase, incurajat de Ion Iliescu, nu exclude total o reintrare in cursa, chiar daca nu afiseaza siguranta de acum un an. Sorin Oprescu se jura ca sta 12 ani la primaria Capitalei, insa campania de imagine nu o slabeste o clipa. La liberali, de pe margine, Calin Popescu Tariceanu si Crin Adronescu isi masoara sansele de a conta in cursa. Si, peste toate, Traian Basescu sustine ca “analizeaza posibilitatea de a nu mai candida”, daca actuala coalitie dezamageste. Multe incertitudini. A afisa acum siguranta inseamna trufie, penalizata foarte scump.
Inainte de toate, nimeni nu-l vede pe Traian Basescu retragindu-se din cursa, in ciuda declaratiilor pe care le face. Dar, in mod real, are o multime de necunoscute in fata: nu stie unde se duc fostii simpatizanti dezamagiti de faptul ca a adus PSD la guvernare si ca nu a indeplinit mai nimic din promisiunile electorale. (El insusi estimeaza proportia lor la 80% din electoratul care l-a votat in 2004, dar nu avem de multa vreme un sondaj care sa masoare care este cota lui Traian Basescu, cit a coborit in popularitate.) Poate ca, prin declaratiile despre o posibila retragere, atrage atentia asupra asa-numitului “efect Constantinescu”: degringolada si dezechilibrul produse pe scena politica si avansul pe care l-ar cistiga PSD, tara cazind pe miinile lui Ion Iliescu. Insa aceasta sperietoare nu va mai tine, asa cum s-a vazut la alegerile pentru Capitala, cind “independentul” Sorin Oprescu a fost etichetat ca omul fondatorului PSD. Toti candidatii posibili ai PSD-ului au fost invinsi in competitii electorale directe de Traian Basescu: Sorin Oprescu, Mircea Geoana si Adrian Nastase. Presedintele are un ascendent moral asupra lor, insa vremurile sint cu totul altele. Dintre toti, singurul care nu intra in uzura directa a guvernarii actuale este Sorin Oprescu.
Care este cea mai buna varianta pentru PSD la alegerile prezidentiale? Deocamdata, fiindca PSD nu poate invinge un adversar direct, il sufoca treptat. Incolacit in jurul aparatului guvernamental, PSD are mult mai putin de pierdut din alianta cu PDL decit invers. PDL capitalizeaza majoritatea nemultumirilor, pentru ca are si presedintia si primul ministru. Prin urmare, PSD prefera o versiune soft de supravietuire non-conflictuala – Mircea Geoana. In ultimul timp, acesta marturiseste ziaristilor ca, impreuna cu Traian Basescu, a pus la cale din 2007 o guvernare PDL-PSD. A si realizat-o intre timp. Are de partea sa o puternica pleiada de baronei locali, care-l doresc in fruntea PSD in continuare pentru ca le asigura accesul la resurse guvernamentale. O alta cale ar fi a “talibanilor” gen Ion Iliescu si Adrian Nastase, carora guvernarea li se pare incomoda fiindca ii aduce in imposibilitatea de a formula un discurs coerent si critic impotriva PDL si a lui Traian Basescu. Strategic, solutia lor este limpede, dar cit din aceasta atitudine nu e dictata, de fapt, de existenta unor dosare la DNA?
Prin urmare, politica de asteptare, de pinda, pe care o face Geoana in vremuri de instabilitate economica poate fi cea mai profitabila pe termen lung. Dar nu suficienta, in fata unui candidat care-l imita pe Basescu: “independentul” Sorin Oprescu. El este singurul in stare sa smulga din masa alegatorilor care se misca liber si nu graviteaza in jurul unui partid (a aratat-o la Bucuresti). Iar numarul acestora nu este neglijabil. Sociologii anticipeaza o implozie a sistemului politic, sub efectul coalitiei PDL-PSD, procente serioase din electoratul activ cautind alternative in care sa se simta reprezentate. Oprescu insa nu ofera o garantie ca este capabil sa depaseasca etapa de butaforie. Lunile urmatoare vor fi cu adevarat captivante.
(Sursa : Ziarul de Iasi)
Îndosariat la:Mihai Chiper , alegeri prezidentiale
