Victor Roncea : Liga Santajistilor de Presa

EDITORIAL

Lumea văzută de la Bucureşti

Nu cu mult timp în urmă, colegul de birou al lui Bogdan Chirieac de la Liga Şantajiştilor de Presă, Cristian T. Popescu, pe atunci preşedinte al Clubului Român de Presă, jura, pe roşu, că habar n-are ce afaceri cu milioane de euro învârte „jurnalistul-Motorola“. „Gânditorul“ scremut din vârful grămezii de 10 aleşi anti-România ai maleficului Sorin Ovidiu Vîntu mergea mai departe şi declara negru pe alb că nu are nicio relaţie de afaceri cu ziaristul de lac şi pădure.

Îndosariat la:Editorial, Victor Roncea , Adrian Ursu, Bogdan Chirieac, Cristian Tudor Popescu, Traian Basescu

• ULTIMELE STIRI.

  Presedintie.Guvern.Parlament.
  Partide.Alegeri. Externe.Local.

• EDITORIAL

• INTERVIU

• COMENTARII

  Opinii.Opinia mea.Declaratii.Blogrecord

• ANALIZE

• DOSARE

Îndosariat la:Alegeri, Analize, BlogRecord, Comentarii, Declaratii, Dosare, Editorial, Externe, Guvern, Interviu, Local, Opinii, Parlament, Partide, Presedintie, Profiluri, Ultimele stiri, video

Ion Cristoiu:Grupul celor Independenţi în guvern!

EDITORIAL

Pe lista noului Guvern, prezentată luni după-amiază de premierul desemnat Liviu Negoiţă, se numără şi Gabriel Oprea, nominalizat ca ministru la Departamentul Administraţiei şi Internelor. Prezenţa lui Gabriel Oprea pe lista noului Guvern a stârnit în ziare, la televiziuni şi pe internet o veritabilă furtună.

Îndosariat la:Editorial, Ion Cristoiu , Crin Antonescu, Gabriel Oprea, Lucian Croitoru, Mircea Geoana, Traian Basescu

Dan Cristian Turturica: Inamicul public numarul unu

Editorial

Este trist, dar si amuzant sa urmaresti cum numerosi jurnalisti au ajuns sa se imbete cu propria ura impotriva lui Basescu si refuza sa vada cateva adevaruri simple, dar foarte importante. Urmariti inca de amintirea zilelor in care pactul cu diavolul se pecetluia cu ode si cantari de proslavire a lui Ceausescu, isi exerseaza vigilenta atacandu-i pe cei pe care ii banuiesc ca fac acelasi lucru cu Basescu. Isi irosesc timpul degeaba. Cele mai multe dintre textele sau luarile de pozitie jenant partizane in favoarea presedintelui au fost initiativele autorilor.

Îndosariat la:Dan Cristian Turturica, Editorial , Adrian Nastase, Traian Basescu

Cornel Ivanciuc : Moartea lui Crin Antonescu

Scorul dezamagitor al liberalilor arata ca “locomotiva” Crin Antonescu este defecta si trebuie trasa urgent pe linie moarta. Antonescu nu a invatat nimic din alegerile parlamentare din 2008 sau a lipsit de la toate lectiile de strategie electorala. In 2008, strategii electorali au trasat doua linii care s-au dovedit a fi absolut corecte: ignorarea PD-L si a lui Traian Basescu si atacul constant asupra PSD. In privinta lui Basescu, s-a pornit de la premisa ca presedintele este omul politic cu cea mai mare credibilitate in råndurile alegatorilor. Orice atac impotriva sa n-ar face decât sa-i creasca popularitatea si sa-l motiveze sa intre in campanie in favoarea PD-L, recurgånd la toate tertipurile posibile. Antonescu a facut exact pe dos.

Îndosariat la:Cornel Ivanciuc, Editorial , alegeri europarlamentare, alegerile prezidentiale, Crin Antonescu, Elena Basescu, PNL, Traian Basescu

Cornel Ivanciuc : EBa vrea sa legalizeze un copil din flori, pe Maria Juana

Asa cum stiti, generalul Pavel Abraham, fostul sef al Agentiei Nationale Antidrog,  candideaza ca independent la Parlamentul Europei, precum EBa. Asa cum mai tineti poate minte, Abraham a promis ca o va trata pe EBa ca pe un partener adevarat si nu va recurge la nici un atac la persoana, impotriva ei. Mai repede decåt ne-am fi asteptat, EBaciunea ei si-a cam dat singura cu stångu-n dreptul, cånd a luat-o gura pe dinainte in direct si la o ora de maxima audienta, pe Antena 2, unde  a inceput sa propovaduiasca una dintre cele mai pilduitoare predici de la “Bamboo” si “Fratelli”, si anume “omilia din cånepiste”, adica cuvåntarea legata de legalizarea marijuanei. Adica, recunoasterea oficiala a acestui copil din flori, Maria Juana, zisa iarba, maria, marijuana, weed, ganja, verde, gigi sau joint. In Romånia, marijuana este un copil nedorit, ca orice copil din flori. Marijuana afecteaza memoria, te impiedica sa zici “succese” ca tot omul, iti accentueaza depresia, in momentul in care Rani Adamescu iti zice pas, iti adånceste anxietatea, in clipa in care iesi din habitaclul dricului negru si calci pe trotuar ca pe podium, sau iti inmulteste atacurile de panica atunci cånd presa isi sporeste si ea direct proportional ofensivele impotriva tatalui Zeus, a PD-L-ului tutelar si a dezastruoasei coalitii PD-L-PSD, acest bastard politic care ii intuneca perspectivele. EBaciunea ar avea teoretic motive medicale serioase sa militeze pentru “free gigi”, adica marijuana la liber. Marijuana are o droaie de efecte benefice pentru suferindele de Alzheimer si Basedow, insomniace, anorexice, canceroase la colul uterin sau cele cu scleroza in placi. “Eu nu fumez”, se justifica EBa, ca si cum toata lumea buna care incape in jegul de Piata Dorobanti pipeaza la joint, la blunt sau la bong, cånd lumea si mai buna o manånca. In Maroc se amesteca cu fructe uscate, nuci si mirodenii si ii zice “majoun”. EBaciunea recunoaste ca povestea cu legalizarea Mariei Juana este delicata, dar promite electoratului ei fidel, care o va vota ca hipnotizat, ca, daca va ajunge europarlamentar, va milita pentru legalizarea ierbisoarei tandre.

(Sursa : Gardianul)

Îndosariat la:Cornel Ivanciuc, Editorial , Agentia Nationala Antidrog, EBa, Elena Basescu, Maria Juana, marihuana, Pavel Abraham

Ion Cristoiu : Ziua Electorală a candidatului Traian Băsescu

Dacă ar fi să credem prozei oficiale, întărite de televiziunile de ştiri, duminică, 17 mai 2009, la Cotroceni a fost Ziua Porţilor Deschise.

Altfel spus, într-un efort de a dovedi că în gubernia România domneşte transparenţa absolută, preşedintele a dat poporului posibilitatea de a pătrunde dincolo de uşile închise ale Puterii puterilor din ţară. Spre deosebire de lăutarii lui Traian Băsescu din presă şi aşa-zisa societate civilă, pe mine astfel de acţiuni nu mă dau pe spate.

După opinia mea, astfel de trucuri ieftine, şterpelite din arsenalul politicii americane, n-au nici o legătură cu adevărata transparenţă democratică. A da posibilitate lui nea Gigel de la Sculărie să vadă, împreună cu nevasta pusă la rochie de naşă şi puradelul plin de muci, biroul în care stă zilnic fizicul preşedintelui sau elicopterul în care acelaşi fizic e purtat pe la hramuri, serbări câmpeneşti, iarmaroace şi botezuri, nu înseamnă în nici un caz că Preşedinţia şi-a deschis capotul pentru ca poporul să-i admire buricul şi sânii.

Adevărata transparenţă ar însemna, de exemplu, ca nea Gigel de la Sculărie să afle dacă nu cumva Traian Băsescu a smuls o amărâtă de invitaţie de la preşedintele francez în schimbul cumpărării de către România, cu banii împrumutaţi de la FMI, o centrală nucleară franţuzească sau dacă serviciile secrete îi asigură Elenei Băsescu logistica necesară campaniei electorale. În condiţiile secretoşeniei de tip ceauşist în legătură cu deciziile vizând soarta şi banii ţării, Ziua Porţilor Deschise la Cotroceni e un truc ieftin prin care se aruncă praf în ochi opiniei publice.

Urmărind întâmplările de la 17 mai 2009, noi vom spune însă că duminică n-a fost Ziua Porţilor Deschise la Palatul Cotroceni, ci Ziua electorală a candidatului la Preşedinţie Traian Băsescu. Semnalând o scădere a zestrei electorale deţinute de Traian Băsescu, ultimele sondaje de opinie au făcut să dea în clocot o ipoteză:

Preşedintele în exerciţiu nu va mai candida.

Sub puterea acestei presupuneri, amici şi inamici ai lui Traian Băsescu s-au unit în a-i atribui o stare de spirit: abandonarea luptei.

Deşi e vorba doar de o ipoteză, adversarii lui Traian Băsescu îşi înăbuşă cu greu chiotele de bucurie. Pe sub masă, ei nu se dau în lături de la a-şi freca mâinile de satisfacţie.

Fanii lui Traian Băsescu, precum zilerii lui Sorin Ovidiu Vântu de la Trustul de presă FNI sau intelectualii aflaţi pe listele de plată ale Institutului Cultural Român, bocesc cu poza Căpitanului în mână, ştergându-şi lacrimile pentru a-l întreba: Cui ne laşi?!

În mijlocul acestei fierberi, doar Elena Udrea, pompadura noastră de serviciu, stă liniştită. Deşi continuă să înalţe ode Bărbatului de la Cotroceni, ea ştie că, dintre candidaţii anunţaţi până acum, dacă va câştiga un altul decât Traian Băsescu, tot purtător de şliţ va fi.

După atâtea experienţe de folosire a sondajelor ca instrumente diversioniste, noi avem îndoieli că Traian Băsescu stă exact ca în cifrele propuse de ultimele cercetări.

Nu-i exclus să ne aflăm în faţa unei duble manipulări:

Una venită dinspre Coaliţia în nici un caz Băsescu, manipulare izvorâtă din credinţa că preşedintelui îi vor ceda nervii şi va accepta să nu mai candideze. Alta venită chiar din partea lui Traian Băsescu, manipulare întemeiată pe credinţa că, la un popor de telenovelă, victimizarea aduce un spor de simpatie. Indiferent dacă sunt sau nu adevărate cifrele vizând prăbuşirea lui Traian Băsescu, noi nu vom crede în veci în ipostaza unui preşedinte resemnat.

Traian Băsescu va candida. Şi dacă mai avea cineva vreo îndoială asupra acestui adevăr, întâmplările de duminică, 17 mai 2009, au menirea de a i le risipi pe deplin.

Totul a început de dimineaţă, când agenţia de presă a lui Sorin Ovidiu Vântu a anunţat cu surle şi trâmbiţe că a pus mâna pe un document ultrasecret: Raportul ambasadorului austriac Martin Eichtinger, datat 14 mai şi adresat MAE vienez, precum şi ambasadelor Austriei de la Bruxelles, Chişinău, Kiev şi Moscova, în care se relatează conţinutul discuţiei cu preşedintele Traian Băsescu avute marţi la un dejun de lucru cu ambasadorii ţărilor UE acreditaţi la Bucureşti.

Dincolo de absurditatea faptului – documente secrete ale unei ambasade circulă prin Bucureşti mai ceva decât o camionetă publicitară – o simplă privire aruncată asupra Raportului ne dezvăluie un veritabil discurs electoral al lui Traian Băsescu. Domnul preşedinte iese din acest document atât de patriot, atât de erou, atât de neînfricat încât te bate gândul că nu e un Raport al unui ambasador străin, ci un spot electoral difuzat de Trustul FNI contracost. Mai mult, senzaţionala lovitură a mustăriei lui Sorin Ovidiu Vântu a aşezat pe candidatul Traian Băsescu în centrul atenţiei românilor de-a lungul întregii zile.

Sub pretextul că ţine morţiş să afle chiar de la preşedinte dacă îl va lăsa succesor pe sărmanul Emil Boc, Trustul FNI a făcut o veritabilă publicitate electorală candidatului Traian Băsescu arătând cât de mult e iubit de popor.

Din întreaga paranghelie de duminică se pot trage două concluzii:

1. Traian Băsescu nu numai că va candida, dar a şi început campania electorală.

2. Publicitatea electorală îi e asigurată de Trustul lui Sorin Ovidiu Vântu.                    

(Sursa : Jurnalul National )

Îndosariat la:Editorial, Ion Cristoiu , alegeri prezidentiale, Sorin Ovidiu Vantu, Traian Basescu, trustul FNI

Ion Cristoiu : Mircea Geoană joacă pe sârmă

In 2009, europarlamentarele din România au loc în acelaşi timp cu europarlamentarele de pe întregul continent. Peste tot, observatorii politici profeţesc o slabă participare la vot.Nu-i exclus însă ca România să facă excepţie de la regulă.

Mai întâi, pentru că aşa cum a arătat experienţa scrutinului anterior, în România nici politicienii şi nici electoratul nu deosebesc specificul europarlamentarelor.
Drept urmare, campania pentru Parlamentul European e deja (pentru că a început) o campanie ca pentru Parlamentul naţional.
Altfel spus, scrutinul din 7 iunie 2009 e perceput ca un nou moment de chelfăneală în general.

Mult mai important, dat fiind că în 2009 vor avea loc prezidenţialele, campania pentru europarlamentare se anunţă drept una pentru prezidenţiale. Cel puţin doi dintre adversarii lui Traian Băsescu – Mircea Geoană şi Crin Antonescu – s-au lansat în campania pentru europarlamentare cu vădita intenţie de a face campanie pentru prezidenţiale.

Altfel e greu de explicat de ce Mircea Geoană mai ales s-a preocupat în ultimul timp doar de atacarea lui Traian Băsescu. De acest adevăr şi-a dat seama, de altfel, şi Traian Băsescu. Prezent la lansarea candidaţilor PD-L, preşedintele şi-a anunţat implicarea în campania electorală a PD-L. Fireşte, un rol important în această decizie l-a jucat incapacitatea domniei sale de a sta în plan secund mediatic o lună şi ceva de zile, în timp ce alţi politicieni vor fi în prim-plan.

Motivul decisiv l-a dat însă conştiinţa că adversarii săi vor folosi campania pentru europarlamentare ca scenă pentru a-şi face campanie la prezidenţiale.

N-a fost prea greu pentru strategii de la Cotroceni să intuiască strategia electorală a adversarilor lui Traian Băsescu: Mircea Geoană şi Crin Antonescu. În cazul lui Crin Antonescu, aplicarea strategiei nu ridică nici o problemă. PNL fiind formaţiune de Opoziţie, atât liderii liberali, cât şi candidatul Crin Antonescu îşi pot permite atacarea în bloc a PD-L şi a lui Traian Băsescu.

Lucrurile sunt niţel mai complicate în cazul lui Mircea Geoană. Liderul PSD a socotit că poate practica o disociere între PD-L şi Traian Băsescu. O disociere necesară în condiţiile parteneriatului PSD cu PD-L. De aceea, în ultimul timp, Mircea Geoană şi-a intensificat atacurile la adresa lui Traian Băsescu.

Ultimul dintre ele a constat într-o Scrisoare deschisă prin care-i cere lui Traian Băsescu să-şi asume dezastrul din Justiţie. De fapt, nu e vorba de un dezastru din realitate, ci de un dezastru din posibilul Raport al Comisiei Europene din cadrul procesului de monitorizare a României.

Din informaţii pe care – din câte înţeleg – le deţine Mircea Geoană, acest Raport ar urma să fie deosebit de critic, propunând tăierea fondurilor europene pentru România.

Acestei manevre a lui Mircea Geoană i-au răspuns nu numai Traian Băsescu, dar şi PD-L. Implicarea liderilor PD-L într-un conflict ce părea limitat la Mircea Geoană şi la Traian Băsescu ne face să credem că la Cotroceni s-a sesizat folosirea europarlamentarelor ca un pretext pentru prezidenţiale. Drept urmare, spre deosebire de alte momente asemănătoare, liderii PD-L n-au mai stat deoparte pe motiv că nu Guvernul e criticat, ci preşedintele.

Noul moment ridică o problemă extrem de serioasă pentru Mircea Geoană. Dacă va continua în hotarele acestei strategii, riscă o înrăutăţire atât de gravă a relaţiilor din Coaliţie încât să se pună problema ruperii acesteia.

Ruperea Coaliţiei l-ar pune pe liderul PSD într-o situaţie destul de grea în partid. Baronii locali şi centrali ai PSD sunt toţi prinşi cu mâinile în borcanul cu miere al Puterii. Unii obţin bani pentru ei şi pentru primarii PSD. Alţii şi-au plasat oameni în Guvern. Asta fără a mai lua în calcul miniştrii PSD, dedulciţi deja la privilegiile şefiei.

Pericolul ruperii Coaliţiei şi, prin asta, cel al ieşirii PSD de la guvernare ar putea să ducă la creşterea presiunii baronilor locali şi centrali asupra lui Mircea Geoană pentru a se potoli. Încă nerealizând ce ar însemna pentru ei încă un mandat de cinci ani al lui Traian Băsescu, baronii centrali şi locali l-ar putea lăsa pe Mircea Geoană în ofsaid.

Cel puţin acum, între interesul lui Mircea Geoană de a deveni preşedinte şi interesul lor de a rămâne la putere, baronii locali şi centrali ar putea să prefere interesul lor. Nu întâmplător, Vasile Blaga, care pare a-şi fi asumat ipostaza de pumn de fier al PD-L în relaţia cu PSD, l-a avertizat pe Mircea Geoană că ar putea pleca doar el, Mircea Geoană, de la guvernare. Rămâne de văzut în ce măsură Mircea Geoană va reuşi acest joc periculos pe sârmă.

 

(Sursa : Jurnalul National)

Îndosariat la:Editorial, Ion Cristoiu , PDL, PSD, Traian Basescu, Mircea Geoana, PNL, Vasile Blaga, alegeri prezidentiale, Crin Antonescu, Parlamentul European, Alegeri

Ion Cristoiu :Ambiţii de Napoleon de Dâmboviţa

M-am referit în numărul anterior la imposibilitatea lui Traian Băsescu de a fi mediator între membrii coaliţiei de ONG-uri “Opriţi Codurile!” şi Parlament-Guvern, în condiţiile în care domnia-sa a impus adoptarea Codurilor în stil heirupist.

Nu e singura responsabilitate a lui Traian Băsescu în chestiunea celor patru Coduri.

Altă responsabilitate se referă la absenţa unui Cod Penal până în prezent.

Alcătuită din 22 de organizaţii neguvernamentale, Coaliţia “Opriţi Codurile!” militează pentru oprirea procesului de legiferare a celor patru coduri – Penal, Civil, de Procedură Penală şi de Procedură Civilă -, returnarea lor la Guvern, anularea hotărârilor de Guvern prin care au fost adoptate şi supunerea lor, ca proiecte, unei ample dezbateri publice. Membrii coaliţiei consideră că aceste Coduri au fost decise de Guvern fără o dezbatere publică temeinică. Pentru blocarea procesului legislativ de adoptare a Codurilor, coaliţia a început o amplă campanie, constând atât în mobilizarea opiniei publice de la noi, cât şi în darea în judecată a Guvernului şi a Ministerului Justiţiei. Trei dintre Coduri – Penal, de Procedură Penală şi de Procedură Civilă – au fost adoptate de Guvern miercuri, 25 februarie 2009. Ulterior, miercuri, 11 martie 2009, a fost adoptat şi Codul Civil. Cele patru documente au fost trimise la Parlament pentru adoptarea prin asumarea răspunderii. Pentru a nu se spune că n-a avut loc nici o dezbatere parlamentară, la Parlament s-a înfiinţat o comisie. Comisia, la rându-i, s-a împărţit în două subcomisii – una pentru Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, şi alta pentru Codul Civil şi Codul de Procedură Civilă. După unii lideri politici (ai PD-L), prin asumarea răspunderii Guvernului şi, după alţii (PSD), prin procedură de urgenţă, cele patru Coduri urmează să fie trecute prin Parlament printr-un heirupism de care nici regimul Ceauşescu n-ar fi fost în stare. Împotriva acestui salt înainte, de tip dictatorial, s-au pronunţat lideri ai Opoziţiei şi jurnalişti. La intervenţia lui Mircea Geoană s-a ajuns la un compromis. Cele patru Coduri nu vor fi adoptate prin asumarea răspunderii. Ea va fi înlocuită cu adoptarea prin procedură de urgenţă. Codul Civil şi Codul Penal urmează să fie gata până la 15 mai 2009. Codurilor de Procedură Penală şi Civilă le-ar veni rândul la toamnă.

La Zig-Zag cu Ion Cristoiu de pe Antena 3, Rodica Stănoiu, fostă ministră a Justiţiei, a dezvăluit că la un singur Cod, cel Penal, dezbaterea şi votarea în Parlament au durat aproape doi ani. Adoptat prin Legea 301/2004, Codul Penal urma să fie aplicat, potrivit normelor, începând cu 1 septembrie 2005. Noua ministră a Justiţiei, Monica Macovei, s-a dat peste cap pentru a face praf şi pulbere acest Cod Penal deja promulgat. A amânat prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 58/2005 până la 1 septembrie 2006 intrarea lui în vigoare. Printr-o nouă ordonanţă de urgenţă, nr. 50/2006, intrarea în vigoare a Codului a fost amânată pentru septembrie 2008.

În loc să corecteze eventualele slăbiciuni observate după perioada de aprofundare (Codul a fost publicat în sute de mii de exemplare), Monica Macovei a anunţat, la 3 martie 2007, că va face ea propriul Cod. În februarie 2008 însă, Guvernul PD-L-PNL a căzut. Noul ministru de Justiţie, Tudor Chiuariu, a renunţat la Codul Macovei şi a anunţat că va face propriul Cod. Tudor Chiuariu a plecat şi el. Noul ministru, Cătălin Predoiu, a anunţat, la rându-i, un Cod al său. Şi a făcut nu unul, ci patru.  

Am făcut această incursiune în istoria incredibilă a Codurilor postdecembriste pentru a fi de acord cu Ion Iliescu, care denunţa  la o altă emisiune, Ştirea zilei, cea de miercuri, 29 aprilie 2009, blestematul nărav al fiecărui regim de a lua totul de la capăt, spulberând tot ce a făcut regimul anterior. Nu e mai puţin adevărat că PSD a dovedit din nou o amnezie exemplară când s-a pus problema adoptării noilor Coduri. Cel puţin unul – Codul Penal – fusese promulgat în timpul guvernării PSD.

Desigur, rămâne ca un fapt caragialean această nevoie a fiecărui ministru de a dărâma Codul celuilalt pentru a-şi aduce propriul Cod. Noi însă am trecut în revistă această istorie şi pentru a remarca mai întâi că un singur Cod a cerut aproape doi ani de proceduri parlamentare.

În stil bolşevic, Guvernul PSD-PD-L şi-a propus să adopte parlamentar patru Coduri (nu unul) în doar trei luni.

(Sursa : Jurnalul National)

Îndosariat la:Editorial, Ion Cristoiu , PDL, PSD, Catalin Predoiu, Traian Basescu, PNL, coduri juridice, Tudor Chiuariu, Monica Macovei

Cornel Ivanciuc : Pilda anacondei care si-a inghitit copiii

Cei care i-au supravietuit lui C.V. Tudor n-au mai ramas oameni intregi, si se comporta de parca l-ar fi vazut pe necuratul sau ar fi scapat din stomacul unei anaconde nesatule, care i-a inghitit in timp ce motaiau fara griji in padure. Au dat in bålbåiala, sunt palizi, tristi si abatuti si intreaba mereu cåt e ceasul, ca si cum ar numara firicelele de nisip care se vor scurge din clepsidra timpului påna la toamna, cånd vor fi maturati pe vecie de marele tavalug al alegerilor uninominale. Zilele de glorie ale Danielei Buruiana au intrat parca in pamånt, s-au pitit la radacina unui molid pe care nu-l pot cuprinde nici o mie de uriasi, s-au scurs ca roua de pe spånz si ciumafaie si in afara de procurorii DNA n-o mai curteaza absolut nici un suflet. Din autoare a rubricii semnate sub numele de razboi Alcibiade, Buruiana a ajuns subiect predilect de dari in gåt in paginile oficiosului lui C.V. Tudor, careia napårcile din redactie i-au dedicat un serial de dezvaluiri incendiare, ce parca nu se mai termina. Buruiana s-a dovedit a fi, exact ce se caznea sa dovedeasca in paginile Romåniei Mari, ca sunt dusmanii politici ai lui C.V. Tudor: o escroaca, o hoata, o tainuitoare, o haimana, o parasuta care poate infunda oricånd puscaria si o pidosnica incurabila. Vocea de amazoana a Liei Olguta Vasilescu se aude ca piuitul stins al unui pui de vrabie orfan de mama si tata, si sentintele ei cu care il mitralia fara mila pe Radu Berceanu au ajuns ca scåncetul stins al unui aurolac flamånd, care se milogeste sa i se dea si ei un colegiu in care sa candideze, ca sa n-o månånce uitarea. Cine se incurca cu cazaturile de la festinul anacondei C.V. Tudor, sa pateasca ce-a patit PD-L cu scafandrul Onaca, pe care s-a ambitionat sa-l scoata din abisurile in care s-a scufundat si a uitat sa mai iasa la liman, ca sa-l faca primar. In stomacul lui C.V. Tudor mai pålpåie trupurile digerate pe jumatate ale lui Bolcas, Funar si Bichinet , si daca printr-un miracol cei trei gealati vor izbuti sa scape, tribunului nu-i mai ramåne decåt un singur si cel mai inversunat dusman, pe care mai trebuie sa-l inghita: pe el insusi, incepånd de la coada.

(Sursa : Gardianul)

Îndosariat la:Cornel Ivanciuc, Editorial , Corneliu Vadim Tudor, Daniela Buruiana, Gheorghe Funar, Lia Olguta Vasilescu, Lucian Bolcas

Ion Cristoiu : Lovitura electorală măiastră a lui Traian Băsescu

Accelerarea procesului înseamnă că, până la prezidenţialele din iarnă, un milion de moldoveni, dacă nu chiar trei milioane vor obţine dreptul de a vota

Mesajul adresat Parlamentului marţi, 14 aprilie 2009 de Traian Băsescu a beneficiat de entuziasmul aproape unanim al presei şi al clasei politice. Elogiile aduse de liderii PD-L, de jurnaliştii de casă ai lui Traian Băsescu nu ne surprind. Cum nu ne surprind nici odele înălţate de Trustul lui Sorin Ovidiu Vântu. Celor care trăncăneau despre cearta dintre Traian Băsescu şi părintele FNI m-am străduit să le atrag atenţia că e vorba despre o şmecherie pusă la cale de cei doi. Cum să îndrăznească părintele FNI, oricând pasibil de puşcărie, să lupte de-adevăratelea cu cel care i-a garantat şi-i garantează imunitatea? Trustul mogulului îl atacă acum şi nefondat pe teme minore. În teme majore, esenţiale pentru realegerea lui Traian Băsescu, Trustul FNI îi acordă şi-i va acorda sprijin de plin. Ne surprind în schimb elogiile aduse Mesajului de politicieni care se pretind adversari reali ai lui Traian Bă ses cu (liderii PSD şi liderii PNL) sau de trusturi care se vor critice faţă de activitatea preşedintelui (trustul Intact, de exemplu). Dacă ar fi plecat, ca şi mine, de la pre misa că Traian Băsescu e capabil de lovituri năucitoare, dar mai ales de orice iresponsabilitate pentru a supravieţui la Putere, adversarii preşedintelui ar fi trebuit să tresară la două amănunte privind Mesajul: Orientarea întregului Document către electoratul de Opoziţie din Republica Moldova. Referirea la dobândirea cetăţeniei române de către cetăţenii moldoveni. Astfel, domnia sa a spus: “Nu putem accepta ca românii de peste Prut să fie izolaţi de restul Europei. Nu putem accepta ca, în special, generaţia tânără să nu aibă şanse de a circula liber şi de a-şi face studiile în ţara noastră sau în restul ţărilor europene. În acest sens amintesc că legea română prevede redobândirea, la cerere a cetăţeniei române de către foştii cetăţeni ai statului nostru şi ur ma şii lor, care au fost privaţi de acest statut împotriva voinţei lor. Constat însă că procesul birocratic prevăzut de această lege limitează drastic numărul persoanelor care beneficiază în mod real de ea. Ca urmare, am solicitat Guvernului să adop te în regim de urgenţă modificarea legii cetăţeniei, astfel încât să putem facilita şi urgenta procesul de redobândire a cetăţeniei de către cei care şi-au pierdut-o abuziv şi de către familiile acestora, până la gradul trei. Astfel, românii din Republica Moldova îşi vor putea recăpăta în mod ac ce lerat cetăţenia română şi vor deveni din punct de vedere legal, nu numai moral, membri ai marii familii europene”.

La nici două ore de la această decla ra ţie, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, omul lui Traian Băsescu în Guvern, a făcut la TVR următoarea dezvăluire despre cele spuse în Mesaj: “Eu am avut o discuţie astăzi cu domnul prim-ministru Emil Boc şi mi-a confirmat că, într-ade văr, mâine vom avea o discuţie în Guvern, vom lucra asupra acestei chestiuni”.

Cătălin Predoiu a arătat că la ora actuală sunt depuse aproape un milion de dosare de dobândire a cetăţeniei.

E greu de presupus că domnul ministru s-a grăbit să vorbească cu Emil Boc după Mesaj. Mai sigur e că a vorbit înainte. Ne-o dovedeşte şi faptul că la şedinţa de guvern ministrul Justiţiei a venit cu ordonanţa de urgenţă gata. Să nu ne spu nă că subordonaţii domniei sale au trudit la ea peste noapte! Ministrul Justiţiei a lu crat pe şest împreună cu Traian Băsescu la o diversiune: pe fondul campaniei de presă din România în legătură cu evenimentele de la Chişinău, să impună Guvernului PSD – PD-L, condus de marioneta Emil Boc, o ordonanţă de urgenţă me ni tă a accelera procesul de dobândire a cetăţeniei române pentru cei din Moldova. Mai multe lămuriri a adus Traian Bă sescu acestei afaceri în interviul de la TVR. Preşedintele a dezvăluit că aproximativ 65%-70% din cetăţenii de peste Prut pot obţine cetăţenie română. Indiscutabil, aşa cum se vede din presa de la Chişinău, aceşti cetăţeni au depus cereri sau sunt gata să depună cerere. De dragul de a se reîntregi? De dragul românismului? Unii dintre ei, poate de asta. Cei mai mulţi însă vor asta pentru a putea merge în Occident fără vize. Într-un interviu acordat publicaţiei spaniole El Pais, Vladimir Voronin dezvăluia că s-a bătut să obţină de la UE vize pentru moldoveni fără condiţia paşaportului românesc. Nu întâmplător a făcut asta Vladimir Voronin. Dacă moldovenii pot obţine vize fără paşaport românesc, numărul pretendenţilor la cetăţenia română va scădea drastic.

Îl doare inima pe Traian Băsescu de faptul că moldovenii nu pot călători în Occident? Nici vorbă. Accelerarea procesului înseamnă că până la prezi den ţi a le le din iarnă un milion de moldoveni, dacă nu chiar trei milioane vor obţine dreptul de a vota. Cum însă prin Mesaj, Traian Băsescu s-a arătat drept avocatul acestei accelerări, dar mai ales drept cel care a impus această accelerare, iată deja trei milioane de voturi în favoarea sa dintr-un foc. Dacă ne gândim că în 2004, Traian Băsescu a câştigat alegerile la o diferenţă de doar 250.000 de voturi, putem spune că adoptarea ordonanţei de urgenţă înseamnă o lovitură electorală măiastră, asigurându-şi votul moldovenilor deveniţi cetăţeni ro mâni. E ca şi câştigător al pre zi den ţi a le lor de la iarnă. În aplauzele adversarilor săi din pre să şi din politică! Dar despre cum a fost pusă la cale această lovitură, ce instituţii ale statului s-au implicat, în numărul viitor.

(Sursa : Jurnalul National)

Îndosariat la:Editorial, Ion Cristoiu , alegerile prezide, Catalin Predoiu, cetatenia romana, Emil Boc, Guvern, PDL, Republica Moldova, Traian Basescu, Vladimir Voronin

Ion Cristoiu : Cum ne-a facut KGB-ul muci!

 

Concentraţi în exclusivitate pe bătălia cu Puterea de la Chişinău, jurnalele şi televiziunile, dar şi partidele din Opoziţie au împins în plan secund ceea ce ar fi trebuit să fie preocuparea lor fundamentală: comportamentul Puterii de la Bucureşti faţă de evenimentele de la Chişinău.

După violenţele de la 5 aprilie 2009, au apărut declaraţii ale Opoziţiei de la Chişinău, susţinute plenar de jurnaliştii şi de politicienii de la Bucureşti, potrivit cărora totul ar fi fost o diversiune a autorităţilor comuniste: de la incendierea Parlamentului şi Preşedinţiei până la înfigerea steagului României pe Parlament. Deşi aceste afirmaţii nu sunt susţinute şi de surse independente (pentru a le considera perfect întemeiate pe realităţi), înclin să cred că aşa a fost. Partidul de guvernământ (evit să spun Partidul Comuniştilor, deoarece ar însemna să introduc în analiză un fals, pentru că Partidul lui Voronin n-are nici o legătură cu comunismul) a folosit la 5 aprilie 2009 şmecheria partidului lui Ion Iliescu la 18 februarie 1990.

În ziua de 18 februarie 1990, are loc în Piaţa Victoriei o demonstraţie anti-FSN şi antiguvernamentală. Se strigă lozinci semnificative precum Jos Securitatea! Jos Comunismul! Ultima soluţie, înc-o revoluţie! La un moment dat, un grup violent de demonstranţi pătrunde în sediul Guvernului, spărgând barajul forţelor de ordine, şi-l devastează pur şi simplu, agresându-l pe vicepremierul Gelu Voican Voiculescu. TVR transmite imagini ale vandalilor, repede scoşi afară de paraşutişti. A doua zi, 19 februarie 1990, descind în Bucureşti minerii. Aşa cum scriam la vremea respectivă în Expres (2 martie 1990), sub titlul “O masă de manevră: minerii”, proletariatul din Valea Jiului a folosit pretextul devastării pentru a veni la Bucureşti să pledeze în favoarea FSN. Chiar din zilele respective, puţinele publicaţii de Opoziţie (România liberă, Expres) au avansat ipoteza unei diversiuni. Forţele de ordine mimaseră slăbiciunea pentru a lăsa loc vandalilor.

În politică însă are importanţă ceea ce se vede la televizor. La 18 februarie 1990, românii au văzut la televizor demonstranţi anti-FSN dedându-se la vandalisme. Între lozincile din piaţă şi distrugeri s-a făcut o legătură. Acelaşi lucru trebuie spus şi despre evenimentele de la Chişinău. Pentru cancelariile occidentale, pentru opinia publică din Europa, au avut importanţă imaginile. Ele au înfăţişat demonstranţi scandând lozinci unioniste, urmate de incendierea Parlamentului şi de înfigerea steagului românesc pe clădirea Parlamentului. Uşor de înghiţit sugestia unei legături între vandalism şi steagul României de pe Parlamentul incendiat. Mai ales când televiziunile din România s-au grăbit să catalogheze violenţele drept Revoluţia de la Chişinău. Abilul Vladimir Voronin şi ruşii din spatele său au dat o lovitură măiastră. La televiziunea publică au transmis seara imagini ale vandalismului şi ale sloganurilor unioniste. Lesne de sugerat electoratului din Moldova că PCRM a avut dreptate când a susţinut în campanie acuzaţia potrivit căreia partidele de Opoziţie vor să distrugă statalitatea R. Moldova prin unirea cu România imperialistă. Interesant de remarcat pentru starea de spirit de peste Prut că Barometrul  de opinie publică de la 28 februarie-4 martie 2008 sponsorizat de fundaţia Soros arată că 60% din cetăţenii Moldovei consideră că partenerul strategic de bază trebuie să fie Rusia, în timp ce doar 6% consideră că trebuie să fie România. Cancelariilor şi opiniei publice occidentale li s-au sugerat că România s-a amestecat în evenimentele violente.

Cum putea fi contracarată lovitura?

Printr-o intervenţie rapidă a Ministerului nostru de Externe prin care România să se delimiteze de sloganurile pro-Unire şi de prezenţa steagului românesc pe Parlamentul incendiat.

Dacă ar fi făcut-o ministrul de Externe sau chiar preşedintele, ar fi riscat să contrazică emoţiile unei părţi a românilor, care mai cred încă într-o unire a Basarabiei cu patria-mamă. Omul politic deosebit se defineşte însă şi prin capacitatea de a sfida stările emoţionale de moment în numele unor interese pe termen lung.

N-a fost singura ciudăţenie în comportamentul autorităţilor de la Bucureşti din aceste zile.

O altă ciudăţenie, şi cea mai surprinzătoare, o constituie reacţia la expulzarea ambasadorului Filip Teodorescu sub acuzaţia de implicare ca ofiţer acoperit al serviciilor secrete româneşti în bătălia electorală de partea Opoziţiei. 

Din scandalul spionajului ucrainean în România, am văzut că în astfel de situaţii ţara ai cărei diplomaţi sunt expulzaţi se burzuluieşte rău de tot. În cele mai multe cazuri, dacă nu aplică măsuri de retorsiune, face scandal – cere dovezi, amână numirea unui nou ambasador. Cum a procedat România? Într-un chip mai mult decât straniu. În chiar seara anunţului făcut de Vladimir Voronin, e trecut cât ai clipi prin toate procedurile, inclusiv cele parlamentare, un nou ambasador la Chişinău. Ministrul nostru de Externe se mulţumeşte să declare că respinge categoric acuzaţiile. Nici vorbă să ceară dovezi? Să nu creadă cancelariile şi opinia publică occidentală că România s-a temut ca nu cumva Vladimir Voronin să prezinte dovezi?

Ce mai încolo şi încoace, Vladimir Voronin ne-a făcut muci. De fapt, nu Vladimir Voronin, ci KGB-ul!

(Sursa : Jurnalul National)

Îndosariat la:Editorial, Ion Cristoiu , Filip Teodorescu, KGB, MAE, PCRM, Republica Moldova, Romania, Vladimir Voronin

Alexandru Lazescu: Twitter vs Secera si Ciocanul

Chisinau, explozia de strada la care am asistat saptamina trecuta, declansata si coordonata in mod simbolic prin intermediul mesajelor transmise pe Internet, va avea efecte profunde asupra spatiului politic si social de dincolo de Prut. Pentru ca organizatorii demonstratiilor anti-comuniste care au izbucnit saptamina trecuta la Chisinau au utilizat site-ul Twitter si alte retele sociale de pe Internet pentru a se coordona intre ei si pentru a mobiliza participantii, evenimentele dramatice inca in curs de derulare acolo au primit repede un nume: Revolutia Twitter. Multi s-au gindit imediat sa faca o paralela cu revolutia portocalie din 2004 de la Kiev si cu aceea a trandafirilor de la Tbilisi din 2003. Altii, mai ales in Romania, s-au grabit sa faca chiar trimitere la evenimentele din Romania din decembrie 1989 care au dus la caderea regimului Ceausescu. Toate aceste comparatii par tentante, dar sint in mare masura inselatoare. Din cel putin trei motive importante: 1. marile demonstratii de la Kiev si Tbilisi au fost amplu mediatizate international, canale influente precum CNN sau BBC alocind ore intregi unor transmisiuni directe; 2. atit Uniunea Europeana, in Ucraina mai ales sub presiunea Poloniei, cit si Statele Unite, in special in Georgia, au transmis destul de explicit, inca de la inceput, semnale de simpatie si chiar de sprijin pentru miscarile de strada; 3. prin comparatie cu cea de la Chisinau, demonstratiile de la Kiev si Tbilisi au fost mult mai strins cuplate cu structuri politice de opozitie si cu personalitati simbol, precum Viktor Iuscenko sau Mihail Saakasvili, element important din perspectiva schimbarii de regim. Sigur, mai trebuie consemnati si alti factori conjucturali defavorabili pentru manifestantii de la Chisinau care au importanta lor. Pe de o parte, seismul din Italia a deturnat partial atentia mass media de la alte evenimente, iar, pe de alta, pentru tarile din Europa Occidentala, ne aflam in saptamina premergatoare sarbatorilor de Paste. Daca mai adaugam si contextul general al profundei crize economice globale, intelegem de ce momentul actual e departe de a fi unul favorabil protestatarilor din Republica Moldova. De fapt, daca analizam ceea ce s-a intimplat dupa rabufnirile de violenta de martea trecuta, violente care in parte ar fi fost orchestrate chiar de regimul Voronin, in opinia unor participanti, observatori, gazetari si lideri politici din capitala Republicii Moldova, e probabil mult mai potrivit sa ne reamintim mineriada din 13-15 iunie 1990. Mai ales daca avem in vedere represiunea dura declansata atunci in Romania impotriva mass media, partidelor politice traditionale si personalitatilor intelectuale. S-a vehiculat atunci, in mare, cam acelasi tip de acuze ca acelea utilizate in aceste zile de catre autoritatile din Republica Moldova. Pe de alta parte, si acum in Republica Moldova, ca si atunci la Bucuresti, in ciuda destulelor malversatiuni consemnate in cursul scrutinului electoral, guvernantii se bucura totusi de inca un solid sprijin popular. Exista, e drept, o diferenta importanta: desi in 1990 si Romania se afla undeva intr-o zona gri a Europei, influenta si implicarea directa a Kremlinului sint incomparabil mai mari in cazul Chisinaului. De altfel, reactiile de la Moscova au venit intr-un crescendo rapid. Dupa primele declaratii de sprijin pentru regimul Voronin si de condamnare a manisfestatiilor anti-guvernamentale venite de la ministrul adjunct de externe si de la presedintele comisiei pentru relatiile din CSI din Duma de la Moscova, a urmat o luare de pozitie dura a lui Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, care a caracterizat protestele drept „scandaloase” si a cerut Uniunii Europene si Romaniei „sa nu permita ca steagurile romanesti si sloganurile pro-romanesti sa fie folosite ca acoperire pentru subminarea statalitatii moldovene”. Declaratiile facute la Moscova, intre care unele extrem de dure, vizeaza o tripla audienta: 1. regimul Voronin din Republica Moldova care trebuie incurajat sa ia masuri dure nu doar impotriva manifestantilor, ci si a oricaror forme de opozitie mai radicale; 2. tarile occidentale europene si Statele Unite, carora li se comunica astfel explicit ca Rusia considera ca Republica Moldova se afla in spatiul sau de influenta si orice sprijin pentru opozantii actualei puteri de la Chisinau ar fi considerat la Kremlin un act ostil care ar afecta tendinta de imbunatatire a relatiilor reciproce, consemnata dupa intilnirea de la Londra dintre presedintii Obama si Medvedev; 3. cercurile politice si intelectuale din tarile din spatiul ex-sovietic, care militeaza pentru o decuplare de Moscova. E interesant de semnalat si faptul ca, in paralel cu evenimentele de la Chisinau, au loc la Tbilisi ample manifestatii de protest care cer demisia presedintelui pro-occidental al Georgiei, Mihail Saakasvili. Ce se va intimpla in continuare? Pe moment, autoritatile de la Chisinau au trecut la represalii dure impotriva oponentilor, bazindu-se probabil pe asigurarile primite de la Moscova, unde se mizeaza pe faptul ca Uniunea Europeana si Washington-ul nu vor risca sa-si compromita relatiile cu Rusia, de care au nevoie nu numai in calitatea sa de furnizor major de energie (gaze naturale, petrol) pentru tarile occidentale, ci pentru a gestiona crizele din Afganistan, Iran si Coreea de Nord. Iata motivul pentru care guvernul comunist din Republica Moldova nu a rezistat tentatiei de a utiliza acuzele grave de subminare a statalitatii, deci de tradare nationala, pentru a-i intimida pe adversarii sai cei mai vocali din zona politica, din presa si din societatea civila. S-au operat arestari, ziaristi locali si romani au fost literalmente ridicati de pe strada. Zeci de persoane au fost maltratate in dispretul profund al oricaror reguli minimale dintr-un stat de drept. Acest comportament ar putea avea insa exact efectele contrare. Daca in ceea ce priveste fraudarea alegerilor nu vor fi simplu de obtinut dovezi concludente care sa justifice o solicitare de repetare a acestora, ceea ce inseamna ca opozitiei ii va fi greu sa cistige batalia mediatica pe aceasta directie, abuzurile comise fara perdea in ultimele zile pot avea efecte mult mai severe asupra regimului Vladimir Voronin (care, desi in teorie nu mai poate candida pentru un nou mandat de presedinte, datorita limitarilor constitutionale are ambitia declarata de a ramine, dupa modelul Deng Xiaoping (!?), principalul pol de influenta politica din republica). Si asta pentru ca oricit de timizi si nedoritori sa vexeze Rusia ar fi in acest moment liderii din principalele tari occidentale, ei nu au cum sa ignore stirile despre derapajele represive de la Chisinau (multe documentate cu videoclipuri, fotografii, marturii) care deja incep sa-si faca loc tot mai mult pe agenda marilor grupuri de presa internationale. De aceea e de asteptat ca mai ales din zona UE, probabil si sub impulsul Romaniei, sa creasca presiunea asupra liderilor moldoveni. Ceea ce inseamna o crestere a izolarii lor internationale in paralel cu o accentuare a frustrarilor interne din Republica Moldova. Indiferent de ceea ce se va intimpla in perioada imediat urmatoare la Chisinau, explozia de strada la care am asistat saptamina trecuta, declansata si coordonata in mod simbolic prin intermediul mesajelor transmise pe Internet, va avea efecte profunde asupra spatiului politic si social de dincolo de Prut. Un clivaj atit de profund intre regimul comunist si tinerii care formeaza partea cea mai dinamica a societatii va avea in mod inevitabil efecte devastatoare pentru capacitatea autoritatilor de a tine situatia sub control. Pe termen mediu si lung, secera si ciocanul au inevitabil sanse palide in fata Twitter-ului.

(Sursa : Ziarul de Iasi)

Îndosariat la:Alexandru Lazescu, Editorial , Alexandru Lazescu, Chisinau, Republica Moldova

Ion Cristoiu: Ura anti-Băsescu naşte monştri

Care e evenimentul numărul unu al zi­le­lor din urmă? Sunt sigur că la această întrebare 99,99% dintre jurnalişti şi po­li­ti­cieni ar răspunde în cor, fără nuanţe: Arestarea lui Gigi Becali!

Indiscutabil, în planul a ceea ce se vede cu ochiul liber, al realităţii spectaculoase, am spune, acesta e evenimentul. În pla­nul a ceea ce e ascuns omului simplu, al re­a­lităţii din culise, altul e evenimentul: Alianţa anti-Băsescu dintre doi moguli de presă nu demult duşmani de moarte, vânându-se reciproc cu armamentul mediatic din dotare: Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu. Primele semne ale acestei înţelegeri, despre care nu putem spune dacă e una oficială sau una doar din priviri, au apă­rut în abordarea a ceea ce s-a numit Scanda­lul DGIPI-Băneasa-Ioana Băsescu. Vâr­fu­ri­le de lance ale trusturilor patronate de cei doi moguli – Realitatea TV şi Antena 3 – au abordat scandalul nu numai de pe o po­zi­ţie de o identitate absolută, dar şi apelând la aceeaşi invitaţi şi la aceleaşi documen­te. Autorul dezvăluirilor despre casa fiicei lui Traian Băsescu – jurnalistul Sorin Roş­ca Stănescu – a făcut naveta în­tre cele do­uă posturi, ajungând uneori să-l vedem când pe un post, când pe ce­lă­lalt. Distinse personalităţi precum Mugur Ciuvică şi Bogdan Teodorescu au fost îm­pru­mutate reciproc de Realitatea TV şi Antena 3. Până mai ieri duşmane, ur­mând relaţia  dintre patroni, în buna tra­di­ţie a feudalismului dâmboviţean, cele două televiziuni au început să se citeze reciproc.

Existenţa acestei alianţe nescrise şi-a găsit însă o spectaculoasă confirmare în cazul Gigi Becali. Şi în acest caz, abordarea a fost identi­că. Schimbul reciproc de invitaţi a atins un caracter halucinant. După ce a prestat la Antena 3, avocatul Gheorghe Mateuţ a dat fuga la Realitatea TV pentru a spune aceleaşi lucruri. Nicoleta Savin, jurnalista de casă a Latifundiarului, prezentată in­co­rect drept jurna­listă independentă, a făcut drumul invers. Navete între cele do­uă posturi au făcut şi neamurile lui Gigi Becali. Unite în cuget şi simţire, cele două posturi, Realitatea TV şi Antena 3, au purces la instituirea unei justiţii paralele justiţiei statului de drept, nu prea diferită de cea practicată de Latifundiar. Că lideri de opinie şi-au exprimat în­do­ie­li în legătură cu felul în care au fost res­pec­tate procedurile sau cu probele de dosar, mai e de înţeles. Măreţia demo­cra­ţi­ei constă şi în posibilitatea ca un ce­tă­ţean să fie apărat de eventualele abuzuri ale justiţiei.

De neînţeles rămâne însă ticluirea unor emisiuni speciale, în care locul dezbaterii cazului l-au luat spectaculoase şedinţe de judecată,  în care, sub privirile entuziaste ale moderatorilor, avocatul lui Gigi Becali, jurnalista de casă a Latifundiarului, Nicoleta Savin, neamurile şi slugile lui Gigi Becali au atacat hotărârea instanţei de judecată, scoţându-l nevinovat pe Gigi Becali. Instituirea de tribunale la televizor nu e o descoperire a celor două posturi tv. Se practică şi în alte părţi ale lumii simularea unor şedinţe de judecată, deseori cu participarea publicului.

Numai că astfel de iniţiative respectă cu maximă rigoare principiul imparţialităţii. Altfel spus, ca şi la procesul propriu-zis, în studio sunt convocaţi să se exprime reprezentanţi ai ambelor părţi din proces. La şedinţele de judecată instituite de Realitatea TV şi Antena 3 au fost convocaţi numai apă­ră­to­rii lui Gigi Becali, în frunte cu avocatul plătit al Latifundiarului: domnul Gheor­ghe Mateuţ, căruia i s-au creat toate con­di­ţiile pentru a nu fi contrazis de nimeni. Mult mai important, astfel de emisiuni nu se desfăşoară în condiţiile în care inculpatul se află înaintea recursului.

Cum se explică această neaşteptată înfrăţire a celor două posturi, până mai ieri deosebite până la duşmănie? Răspunsul ne e dat de o altă teză pe care cele două posturi au sugerat-o, când n-au spus-o dea dreptul: Percheziţia, reţinerea şi arestarea preventivă a lui Gigi Becali sunt opera lui Traian Băsescu. Preşedintele a regizat această întreagă tărăşenie pentru ca să nu se mai discute afacerile fiicei şi fratelui său. Pentru ca teza să fie eficientă electoral se impunea însă transformarea lui Gigi Becali într-o victimă a unor abuzuri. Manipularea mediatică se conturează astfel:
1) Gigi Becali e o biată victimă a unor grave abuzuri.
2) Tot ce i s-a întâmplat lui Gigi Becali îşi are cauza în diversiunea pusă la cale de Cotroceni.
3) Gigi Becali e o nouă victimă a lui Traian Băsescu.

Întreaga mea prestaţie din ultimii cinci ani confirmă din plin că nu sunt un simpatizant al lui Traian Băsescu.
Una e însă să-l critici pe Traian Băsescu, şi alta e însă să fii complice, prin tăcere, la folosirea unor mijloace incorecte din punct de vedere profesio­nal pentru a-l răsturna pe Traian Băsescu. Nu numai pentru că a folosi în bătălia cu Traian Băsescu mijloacele incorecte folosite de acesta mi se pare de neconceput, dar şi pentru că ura faţă de Traian Băsescu poate naşte monştri. Cum ar fi, de exemplu, crearea unui precedent extrem de periculos pentru statul nostru de drept. Cel de punere la îndoială a Poliţiei, Parchetului, Justiţiei în îndeplinirea mandatului lor de aplicare a legii. Pălăvrăgim de ani buni despre înlăturarea presiunii politice asupra justiţiei. Nu ştim dacă această presiune a fost sau nu înlăturată. Ştim însă că ea e pe cale să fie înlocuită sau dublată de presiunea mediatică asupra justiţiei.

PS. Ar merita fie şi măcar o discuţie dacă presa poate constitui tribunale paralele cu tribunalele oficiale. Nu de alta, dar dacă acceptăm înfiinţarea unei justiţii la televizor, de ea să se bucure atunci şi oa­me­nii care n-au bani. Cum sunt amărâţii de soldaţi de la Ciorogârla, care zac în puş­cărie fără ca vreun post de televiziune să se întrebe: De ce?

(Sursa : Jurnalul National )

Îndosariat la:Editorial, Ion Cristoiu , DGIPI, Elena Basescu, Gheogrhe Mateut, Gigi Becali, Sorin Rosca Stanescu, Traian Basescu

Bogdan Baghiu: Nichita îl trimite pe cocalarul Cătălin la Bruxelles pe banii noştri

  Intrarea lui Cătălin Ivan pe un loc eligibil pentru alegerile europarlamentare de pe 7 iunie reprezintă parcă mutarea de răspuns a lui Nichita şi Geoană la europiţipoanca preşedinţială EBA. Cei din PSD Iaşi, răspund astfel, cu un cocalar la fel de agramat piţipoancei EBA, cele două personaje având aceleaşi probleme în formularea pluralului unor substantive de genul neutru. 
      Astfel, dacă piţi EBA a intrat în istoria agramatismelor limbii române cu celebrele ei succesuri, nici contracandidatul ei ieşean nu s-a lăsat mai prejos făcând carieră în aceeaşi zonă a inculturii cu pamfleturile sale. 
      Însă nu numai aceste derapaje gramaticale îi apropie pe cei doi, ci şi emfaza mitocănească specifică beizadelelor ajutate în a parveni de conturile grase ale părinţilor, care le stau cu generozitate la dispoziţie pentru a le satisface toate mofturile. Cătălin şi EBA ne amintesc de figura legendară a domnului Goe. Însă mofturile domnului Goe nu le afectau decât pe distinsele cuconeturi din familia juvenilului mariner,  pe când mofturile cocalarului Cătălin şi a piţipoancei EBA riscă să ne ardă cumplit la buzunare pe fiecare dintre noi. 
      Pusă cap la cap, distracţia celor doi ne va costa în jur de 1 milion de euro. Această sumă reprezintă doar veniturile lor salariale la care se vor adăuga şi banii de întreţinere a cabinetelor. 
      Consider că Iaşul merita un europarlamentar de calibru, aşa cum a avut până în luna decembrie 2008. Dar, din păcate, trioul ocult al politicii locale Nichita-Cârlan-Fenechiu a preferat ca Iaşul să trimită în PE un individ ce întruchipează perfect tânărul cocalar de bani gata, un intelectualist de galerie, căci numai acolo se poate manifesta ca lider, yesmanul fără personalitate, cel care îl divinizează pupincuristic pe Nichita, cel deconspirat ca fiind colaborator al fostei Securităţi. Numai un tânăr cu un weltanschaung de cocalar poate să devină idolatru faţă de un individ care şi-a construit cariera de primar prin minciună şi dezinformare. 
      Este absolut regretabil că partidele ieşene au început să promoveze personaje fără anvergură şi fără un background cultural. Ieşenii nu mai meritau  şi o astfel de josnicie din partea lui Nichita: ruşinea ca Iaşul, un centru universitar să lanseze în politica mare a Europei specia: COCALARUS POLITICUS EUROPAEANUS ! 

(Sursa : Iasicastiga)

Îndosariat la:Bogdan Baghiu, Editorial , alegeri europarlamentare, Catalin Ivan, Elena Basescu, Gheorgeh Nichita