Dacă ar fi să credem prozei oficiale, întărite de televiziunile de ştiri, duminică, 17 mai 2009, la Cotroceni a fost Ziua Porţilor Deschise.
Altfel spus, într-un efort de a dovedi că în gubernia România domneşte transparenţa absolută, preşedintele a dat poporului posibilitatea de a pătrunde dincolo de uşile închise ale Puterii puterilor din ţară. Spre deosebire de lăutarii lui Traian Băsescu din presă şi aşa-zisa societate civilă, pe mine astfel de acţiuni nu mă dau pe spate.
După opinia mea, astfel de trucuri ieftine, şterpelite din arsenalul politicii americane, n-au nici o legătură cu adevărata transparenţă democratică. A da posibilitate lui nea Gigel de la Sculărie să vadă, împreună cu nevasta pusă la rochie de naşă şi puradelul plin de muci, biroul în care stă zilnic fizicul preşedintelui sau elicopterul în care acelaşi fizic e purtat pe la hramuri, serbări câmpeneşti, iarmaroace şi botezuri, nu înseamnă în nici un caz că Preşedinţia şi-a deschis capotul pentru ca poporul să-i admire buricul şi sânii.
Adevărata transparenţă ar însemna, de exemplu, ca nea Gigel de la Sculărie să afle dacă nu cumva Traian Băsescu a smuls o amărâtă de invitaţie de la preşedintele francez în schimbul cumpărării de către România, cu banii împrumutaţi de la FMI, o centrală nucleară franţuzească sau dacă serviciile secrete îi asigură Elenei Băsescu logistica necesară campaniei electorale. În condiţiile secretoşeniei de tip ceauşist în legătură cu deciziile vizând soarta şi banii ţării, Ziua Porţilor Deschise la Cotroceni e un truc ieftin prin care se aruncă praf în ochi opiniei publice.
Urmărind întâmplările de la 17 mai 2009, noi vom spune însă că duminică n-a fost Ziua Porţilor Deschise la Palatul Cotroceni, ci Ziua electorală a candidatului la Preşedinţie Traian Băsescu. Semnalând o scădere a zestrei electorale deţinute de Traian Băsescu, ultimele sondaje de opinie au făcut să dea în clocot o ipoteză:
Preşedintele în exerciţiu nu va mai candida.
Sub puterea acestei presupuneri, amici şi inamici ai lui Traian Băsescu s-au unit în a-i atribui o stare de spirit: abandonarea luptei.
Deşi e vorba doar de o ipoteză, adversarii lui Traian Băsescu îşi înăbuşă cu greu chiotele de bucurie. Pe sub masă, ei nu se dau în lături de la a-şi freca mâinile de satisfacţie.
Fanii lui Traian Băsescu, precum zilerii lui Sorin Ovidiu Vântu de la Trustul de presă FNI sau intelectualii aflaţi pe listele de plată ale Institutului Cultural Român, bocesc cu poza Căpitanului în mână, ştergându-şi lacrimile pentru a-l întreba: Cui ne laşi?!
În mijlocul acestei fierberi, doar Elena Udrea, pompadura noastră de serviciu, stă liniştită. Deşi continuă să înalţe ode Bărbatului de la Cotroceni, ea ştie că, dintre candidaţii anunţaţi până acum, dacă va câştiga un altul decât Traian Băsescu, tot purtător de şliţ va fi.
După atâtea experienţe de folosire a sondajelor ca instrumente diversioniste, noi avem îndoieli că Traian Băsescu stă exact ca în cifrele propuse de ultimele cercetări.
Nu-i exclus să ne aflăm în faţa unei duble manipulări:
Una venită dinspre Coaliţia în nici un caz Băsescu, manipulare izvorâtă din credinţa că preşedintelui îi vor ceda nervii şi va accepta să nu mai candideze. Alta venită chiar din partea lui Traian Băsescu, manipulare întemeiată pe credinţa că, la un popor de telenovelă, victimizarea aduce un spor de simpatie. Indiferent dacă sunt sau nu adevărate cifrele vizând prăbuşirea lui Traian Băsescu, noi nu vom crede în veci în ipostaza unui preşedinte resemnat.
Traian Băsescu va candida. Şi dacă mai avea cineva vreo îndoială asupra acestui adevăr, întâmplările de duminică, 17 mai 2009, au menirea de a i le risipi pe deplin.
Totul a început de dimineaţă, când agenţia de presă a lui Sorin Ovidiu Vântu a anunţat cu surle şi trâmbiţe că a pus mâna pe un document ultrasecret: Raportul ambasadorului austriac Martin Eichtinger, datat 14 mai şi adresat MAE vienez, precum şi ambasadelor Austriei de la Bruxelles, Chişinău, Kiev şi Moscova, în care se relatează conţinutul discuţiei cu preşedintele Traian Băsescu avute marţi la un dejun de lucru cu ambasadorii ţărilor UE acreditaţi la Bucureşti.
Dincolo de absurditatea faptului – documente secrete ale unei ambasade circulă prin Bucureşti mai ceva decât o camionetă publicitară – o simplă privire aruncată asupra Raportului ne dezvăluie un veritabil discurs electoral al lui Traian Băsescu. Domnul preşedinte iese din acest document atât de patriot, atât de erou, atât de neînfricat încât te bate gândul că nu e un Raport al unui ambasador străin, ci un spot electoral difuzat de Trustul FNI contracost. Mai mult, senzaţionala lovitură a mustăriei lui Sorin Ovidiu Vântu a aşezat pe candidatul Traian Băsescu în centrul atenţiei românilor de-a lungul întregii zile.
Sub pretextul că ţine morţiş să afle chiar de la preşedinte dacă îl va lăsa succesor pe sărmanul Emil Boc, Trustul FNI a făcut o veritabilă publicitate electorală candidatului Traian Băsescu arătând cât de mult e iubit de popor.
Din întreaga paranghelie de duminică se pot trage două concluzii:
1. Traian Băsescu nu numai că va candida, dar a şi început campania electorală.
2. Publicitatea electorală îi e asigurată de Trustul lui Sorin Ovidiu Vântu.
(Sursa : Jurnalul National )
Îndosariat la:Editorial, Ion Cristoiu , Traian Basescu, alegeri prezidentiale, Sorin Ovidiu Vantu, trustul FNI
